Î: În ultimii ani, asistăm tot mai mult la discuții despre
sustenabilitate și adoptarea unui comportament responsabil față de mediu.
Care sunt politici...
Acum 4 luni
joi, 4 decembrie 2008
miercuri, 19 noiembrie 2008
marți, 11 noiembrie 2008
duminică, 2 noiembrie 2008
Soarele aplecat cu resemnare pe zari, pare capul balai al luminii ingenunchiate, pe care cerul o invesmanta in umbra noptii...a apus...dar vantul ii flutura inca pe dealuri, prin vazduh, despletirea luminoasa a razelor ramase.
Imi pare ca privesc parul taiat al unei fete frumoase care se calugareste imbracand pentru totdeauna rasa intunecata.
Cad frunzele padurii, si crengile- din ce in ce mai abatute- sunt lungi priviri incremenite dupa caderile necontenite.
De ce imi simt trupul tot mai impovarat de mahniri?
De ce-l simt cum se-ncovoaie tot mai greu spre pamant?
De ce imi atarna bratele vlaguite? De ce vrea timpul sa-mi smulga sufletul care-mi falfaie deasupra cerului, ca un steag al luminii? De ce vrea sa mi-l impovareze cu mahniri fara rost?
Trunchiul de copac din care viata mi-a faurit trupul isi aduce aminte ca de mult isi pierdea si el frunzele- la vreme de toamna- laolalta cu padurile.
Si sufletul aplecat pe trup ca o ureche pe o scoica asculta infiorat nalucile fosnitoare ale toamnelor de odinioara.
duminică, 19 octombrie 2008
luni, 13 octombrie 2008
sâmbătă, 27 septembrie 2008
sâmbătă, 20 septembrie 2008
duminică, 14 septembrie 2008
luni, 8 septembrie 2008
Interviu cu Dumnezeu - de Octavian Paler
-Ai vrea sa-mi iei un interviu deci...zise Dumnezeu.
-Daca ai timp, i-am raspuns.
Dumnezeu a zambit.
-Timpul meu este eternitatea...ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns :
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...iar apoi tanjesc sa fie copii ; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani, iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.
- Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul, nici viitorul ; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.
Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care-i iubesc ; si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece.
- Sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin.
- Sa invete ca exista oameni care-i iubesc, dar, pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele.
- Sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit.
- Sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat, am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zambind si a spus :
- DOAR FAPTUL CA SUNT AICI, INTOTDEAUNA.
-Daca ai timp, i-am raspuns.
Dumnezeu a zambit.
-Timpul meu este eternitatea...ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns :
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...iar apoi tanjesc sa fie copii ; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani, iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.
- Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul, nici viitorul ; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.
Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care-i iubesc ; si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece.
- Sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin.
- Sa invete ca exista oameni care-i iubesc, dar, pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele.
- Sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit.
- Sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat, am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zambind si a spus :
- DOAR FAPTUL CA SUNT AICI, INTOTDEAUNA.
joi, 4 septembrie 2008
luni, 1 septembrie 2008
Avem timp - de Octavian Paler
Avem timp pentru toate. Sa dormim,
sa alergam in dreapta si in stanga,
sa regretam ce am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
sa alergam in dreapta si in stanga,
sa regretam ce am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
duminică, 24 august 2008
marți, 19 august 2008
luni, 18 august 2008
Demisie oficiala
Subsemnata, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandra de trotineta mea cea rosie, fara sa ma intereseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-Tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intinsa la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea bunicii care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe bunica citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericita!
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa ,gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata,computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa
vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pusa in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebata: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT.
Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate si sa stau in bratele Lui Isus.
Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MICA!
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandra de trotineta mea cea rosie, fara sa ma intereseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-Tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intinsa la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea bunicii care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe bunica citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericita!
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa ,gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata,computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa
vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pusa in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebata: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT.
Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate si sa stau in bratele Lui Isus.
Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MICA!
duminică, 10 august 2008
miercuri, 6 august 2008
Suntem niste ratati...
Noi astia care visam mii si mii de euro salariu, noi astia care avem mii de euro, dar ne-am mai dori 1.000 in plus, noi astia care am terminat o facultate din 2000 incoace, noi astia care renuntam la facultate pentru job, noi astia licentiati, masterizati si doctorati pe banda rulanta, noi astia care lucram la o multinationala, noi astia care avem telefoane mai scumpe decat tot salariul parintilor - pe 2 luni, noi astia care nu mai avem timp in afara jobului, noi astia, corporatistii in devenire si in general,… suntem toti o generatie de ratati.
Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci si ne punem picaturi cand avem ochii rosii. Ne enerveaza cei care sunt la fel de suparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti. Injuram mult, dar suntem credinciosi. Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e de salvat printr-un mail sau o plimbare intr-un weekend cu masina pana acolo. Ne pasa de tot ce e "eco", de viitorul copiilor si al omenirii, dar avem becuri aprinse non-stop si un motor de 2.0 litri la masina.
Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la salariu, dormim putin, fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim creierii, dam banii pe prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe mese proaste in restaurante costisitoare, dar aproape de job. Ne cumparam masini mai scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluzia apartenentei la o clasa sociala creata artificial, ne imbracam cu haine idioate, incomode, care nici nu ne stau bine - la fel ca toti cei din jurul nostru.
Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in nu-stiu-ce-complex ca-o-conserva la cativa kilometri de oras. Platim rate 50 de ani de acum incolo. Dormim putin, ne doare capul, ne tremura mainile, ne promitem ca vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai multa miscare, ca vom sta mai putin in fata calculatorului, ca vom merge intr-o zi pe jos.
Ne place jobul pe care il avem, compania e mama si tatal nostru, compania tine loc de familie, de prieteni, de iubiti, de amanti, de tot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta e tot ce conteaza. Nu stim alte reguli in afara companiei, nu ne intereseaza altceva, nu vrem altceva. Ne simtim impliniti. Nu stim altceva in oras decat drumul spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu vizitam nimic decat in team building.
Pentru ce? Ca sa ajungem niste legume terminate la nici 40 de ani? Ca sa ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem? Pentru a ajunge intr-un pod imaginat al unei ierarhii sociale?
Ce o sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata viata nu am facut altceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand vor fi intrebati ce suntem noi?
Niste ratati…
Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci si ne punem picaturi cand avem ochii rosii. Ne enerveaza cei care sunt la fel de suparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti. Injuram mult, dar suntem credinciosi. Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e de salvat printr-un mail sau o plimbare intr-un weekend cu masina pana acolo. Ne pasa de tot ce e "eco", de viitorul copiilor si al omenirii, dar avem becuri aprinse non-stop si un motor de 2.0 litri la masina.
Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la salariu, dormim putin, fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim creierii, dam banii pe prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe mese proaste in restaurante costisitoare, dar aproape de job. Ne cumparam masini mai scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluzia apartenentei la o clasa sociala creata artificial, ne imbracam cu haine idioate, incomode, care nici nu ne stau bine - la fel ca toti cei din jurul nostru.
Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in nu-stiu-ce-complex ca-o-conserva la cativa kilometri de oras. Platim rate 50 de ani de acum incolo. Dormim putin, ne doare capul, ne tremura mainile, ne promitem ca vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai multa miscare, ca vom sta mai putin in fata calculatorului, ca vom merge intr-o zi pe jos.
Ne place jobul pe care il avem, compania e mama si tatal nostru, compania tine loc de familie, de prieteni, de iubiti, de amanti, de tot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta e tot ce conteaza. Nu stim alte reguli in afara companiei, nu ne intereseaza altceva, nu vrem altceva. Ne simtim impliniti. Nu stim altceva in oras decat drumul spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu vizitam nimic decat in team building.
Pentru ce? Ca sa ajungem niste legume terminate la nici 40 de ani? Ca sa ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem? Pentru a ajunge intr-un pod imaginat al unei ierarhii sociale?
Ce o sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata viata nu am facut altceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand vor fi intrebati ce suntem noi?
Niste ratati…
luni, 4 august 2008
miercuri, 23 iulie 2008
DECALOG
1. Nu iti crea o imagine falsa. Este incomoda, greu de intretinut si usor de depistat.
2. Fi prietenul dusmanilor tai. Un proverb islamic spune ca " numai iubindu-i poti sa-i distrugi".
3. Ramai modest. Dar fa in asa fel ca lucrul asta sa se stie. Trebuie sa ai orgoliul modestiei tale.
4. Daca pierzi teren lasa impresia ca ai facut-o intentionat. Impune un principiu : am dat doi pasi inapoi ca sa-mi pot lua avant.
5. Nu fura pe nimeni. Daca o faci totusi, schimba obiectul pe alta podoaba.
6. Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a ramane sus iti trebuie unanimitate.
7. Nu-ti explica greselile. Invaluie-le in mister si abstractiune. Nu schimba mare lucru, dar deruteaza.
8. Nu te intinde prea tare. Risti sa iti pierzi controlul granitelor.
9. Nu lupta impotriva cabalelor intemeiate pe ambitie si frustare. Iti pierzi vremea, iar lor le creezi scop.
10. Daca nu reusesti modeleaza-ti existenta dupa principiul : " nu se intampla decat ceea ce trebuie sa se intample". Este o dura, dar relaxanta fatalitate.
1. Nu iti crea o imagine falsa. Este incomoda, greu de intretinut si usor de depistat.
2. Fi prietenul dusmanilor tai. Un proverb islamic spune ca " numai iubindu-i poti sa-i distrugi".
3. Ramai modest. Dar fa in asa fel ca lucrul asta sa se stie. Trebuie sa ai orgoliul modestiei tale.
4. Daca pierzi teren lasa impresia ca ai facut-o intentionat. Impune un principiu : am dat doi pasi inapoi ca sa-mi pot lua avant.
5. Nu fura pe nimeni. Daca o faci totusi, schimba obiectul pe alta podoaba.
6. Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a ramane sus iti trebuie unanimitate.
7. Nu-ti explica greselile. Invaluie-le in mister si abstractiune. Nu schimba mare lucru, dar deruteaza.
8. Nu te intinde prea tare. Risti sa iti pierzi controlul granitelor.
9. Nu lupta impotriva cabalelor intemeiate pe ambitie si frustare. Iti pierzi vremea, iar lor le creezi scop.
10. Daca nu reusesti modeleaza-ti existenta dupa principiul : " nu se intampla decat ceea ce trebuie sa se intample". Este o dura, dar relaxanta fatalitate.
duminică, 20 iulie 2008
joi, 17 iulie 2008
INSTRUCTIUNI PENTRU VIATA
Ia in calcul ca marile iubiri si marile realizari implica risc mare.
Cand pierzi, nu pierde si lectia.
Urmeaza cei trei R : respect pentru tine, respect pentru celalat si responsabilitate pentru actiunile tale.
Nu lasa o mica disputa sa afecteze o relatie importanta.
Aminteste-ti ca uneori tacerea e cel mai bun raspuns.
Traieste o viata buna, onorabila. Apoi, cand inaintezi in varsta si te gandesti in urma, vei putea sa o savurezi a doua oara.
In neintelegerile cu cei pe care-i iubesti , discuta numai despre situatia curenta. Nu aduce trecutul in discutie.
Daruieste din cunoasterea ta. Este o cale de a atinge nemurirea.
Judeca-ti succesul in functie de lucrurile la care trebuie sa renunti pentru a-l obtine.
Ia in calcul ca marile iubiri si marile realizari implica risc mare.
Cand pierzi, nu pierde si lectia.
Urmeaza cei trei R : respect pentru tine, respect pentru celalat si responsabilitate pentru actiunile tale.
Nu lasa o mica disputa sa afecteze o relatie importanta.
Aminteste-ti ca uneori tacerea e cel mai bun raspuns.
Traieste o viata buna, onorabila. Apoi, cand inaintezi in varsta si te gandesti in urma, vei putea sa o savurezi a doua oara.
In neintelegerile cu cei pe care-i iubesti , discuta numai despre situatia curenta. Nu aduce trecutul in discutie.
Daruieste din cunoasterea ta. Este o cale de a atinge nemurirea.
Judeca-ti succesul in functie de lucrurile la care trebuie sa renunti pentru a-l obtine.
sâmbătă, 12 iulie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
